Istorie modernă
8 Noiembrie 1945: Ziua în care Piața Palatului a strigat „Trăiască Regele!”
În dimineața zilei de 8 noiembrie 1945, de ziua Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil, Bucureștiul s-a trezit cu inima la Palatul Regal. Era onomastica regelui Mihai I, iar mulțimea a pornit către Piața Palatului nu doar ca să-și felicite tânărul suveran, ci ca să-i arate că nu era singur.
Printre cei care umpleau piața se aflau mai ales elevi și studenți, generația care crescuse cu speranța că războiul abia încheiat le va aduce libertate, nu o nouă apăsare. În urale și cu tricolorul ridicat, ei strigau „Trăiască Regele!”, dar fiecare strigăt era, de fapt, un „jos!” adresat guvernului impus al lui Petru Groza, sprijinit de sovietici.
Mulțimea a încercat să se apropie de clădirea Ministerului de Interne, inima noii puteri. Acolo manifestația pașnică s-a izbit de represiune: s-a tras, s-au făcut arestări, iar piața sărbătorii s-a umplut de morți și de răniți.
A fost una dintre ultimele mari manifestații prin care românii și-au exprimat liber voința, înainte ca tăcerea să se așeze peste țară. Peste puțin timp, regele va fi silit să abdice, iar monarhia va fi ștearsă cu forța. Dar în acea zi de noiembrie, pentru câteva ore, Piața Palatului a aparținut celor care credeau încă în glasul lor.
De ce contează azi
Dacă treci astăzi prin Piața Revoluției (fosta Piață a Palatului), stai chiar pe locul unde, în 1945, tineri de vârsta ta au strigat pentru libertate și au plătit cu viața. Clădirea fostului Minister de Interne și Palatul Regal — azi Muzeul Național de Artă — sunt încă acolo, martori tăcuți ai unei zile în care dreptul de a protesta a fost înecat în sânge.