Cultură
Seara în care cortina s-a ridicat pentru prima dată la Opera de Stat din Iași
În seara de 3 noiembrie 1956, pe scena ieșeană se aprindeau luminile unei instituții abia născute, Opera de Stat din Iași, înființată chiar la începutul acelui an, iar publicul aștepta cu o nerăbdare greu de ascuns primul contact cu o artă pe care, până atunci, orașul o cunoscuse doar din turnee și povești.
Pentru a-și inaugura stagiunea, tânăra operă alesese „Tosca” lui Giacomo Puccini, o partitură a pasiunii și a sacrificiului, în care dragostea se împletește cu moartea sub bolțile unei Rome febrile. La pupitru stătea dirijorul Radu Botez, iar regia îi aparținea lui Hero Lupescu, doi oameni care își asumau misiunea delicată de a da glas unei scene fără trecut.
Când vocea Toscăi a răsunat în sală, Iașiul a înțeles că dobândise ceva ce îi va aparține pentru totdeauna: un loc unde drama omenească putea fi trăită la intensitate maximă, prin muzică. Acea primă seară nu a fost doar un spectacol, ci actul de botez al unei tradiții care continuă și astăzi, dovadă că marile instituții culturale încep, adesea, cu o singură cortină ridicată și o singură arie cântată cu toată inima.
De ce contează azi
Opera Națională Română din Iași funcționează și astăzi, iar poți cumpăra un bilet să vezi, poate, chiar „Tosca” pe aceeași scenă pe care s-a cântat în 1956. Data următoare când treci prin fața clădirii, gândește-te că tradiția începută atunci cu o singură arie a ajuns parte din identitatea culturală a orașului.