Artă și cultură
Zugravul Ștefan și biserica de piatră romană
În Țara Hațegului, acolo unde dealurile Transilvaniei păstrează ecoul unei lumi apuse, se înalță de secole biserica „Sfântul Nicolae” din Densuș — un monument straniu, clădit din blocuri de piatră și materiale aduse din ruinele vechii Ulpia Traiana Sarmizegetusa.
Pe aceste ziduri grele, în care romanitatea se întâlnește cu credința medievală, cineva a lăsat urma penelului său. La 28 octombrie 1443 este consemnat zugravul Ștefan, unul dintre cei mai vechi pictori români cunoscuți pe nume, un meșter care a prins în culoare chipurile sfinților pentru comunitățile românești din jur.
Fresca lui nu este doar podoabă, ci o fereastră spre viața religioasă și artistică a românilor din Evul Mediu, un timp din care ne-au rămas prea puține nume și prea puține mărturii. Pictura murală păstrată aici devine astfel o sursă neprețuită, o pagină scrisă nu cu cerneală, ci cu lumină și pigment.
De șase veacuri biserica rezistă, ciudată și neasemuită, îmbinând pietrele unui imperiu apus cu rugăciunile unui popor care încă se numea pe sine urmaș al Romei.
De ce contează azi
Biserica din Densuș se poate vizita și astăzi, în județul Hunedoara — unul dintre cele mai vechi și neobișnuite monumente din România. Când intri sub bolțile ei de piatră romană, privești aceleași fresce pe care le vedeau țăranii hațegani acum șase secole.