Istorie medievală
Vama de la Râmnic: prima dată pe hârtie
În toamna anului 1439, când negustorii cu carele încărcate străbăteau drumurile prăfuite dintre Moldova și Dunăre, un nume nou se ivea, negru pe alb, într-un document domnesc. Era Râmnicu Sărat.
Domnitorul Vlad al II-lea Dracul, tatăl viitorului Vlad Țepeș, emitea un privilegiu comercial pentru neguțătorii veniți din Polonia, Galiția și Moldova, iar în rândurile acelui act, așezarea de pe malul râului era pomenită ca punct de vamă însemnat. Aici se opreau carăle, se cântăreau mărfurile și se plăteau dăjdiile cuvenite domniei.
Drumul care lega Moldova de Țara Românească și cobora spre Dunăre trecea neapărat prin acest loc, iar sarea, negoțul și trecerea oamenilor îi dădeau importanță. Din umbra hârtiei, orașul pășea astfel în istoria scrisă, chiar dacă viața lui începuse, fără îndoială, cu mult mai devreme.
Astfel, un simplu privilegiu comercial, menit să limpezească regulile negoțului, a devenit fără să vrea certificatul de naștere al unei așezări care avea să dăinuie peste veacuri.
De ce contează azi
Dacă treci astăzi prin Râmnicu Sărat, pe drumul dintre Buzău și Focșani, calci pe același traseu comercial pe care negustorii îl străbăteau acum aproape șase secole. Ziua de 8 septembrie 1439 rămâne data oficială a orașului, sărbătorită de municipalitate ca reper al identității locale.