Cultură
George Enescu: copilul cu vioara de la Liveni
La Liveni, în ținutul Dorohoiului, se năștea în vara lui 1881 un copil care avea să poarte muzica românească peste hotare. De la patru ani ținea vioara în mâini, iar darul lui era atât de limpede încât la șapte ani intra deja la Conservatorul din Viena, ca mai apoi drumul să-l poarte la Paris.
La numai șaisprezece ani, „Poema Română” îi aducea întâiul succes, însă adevărata glorie veni odată cu Rapsodiile Române din 1901 și 1902, care făcură înconjurul lumii și așezară melodiile țăranilor lui pe scenele marilor săli.
Enescu nu s-a mulțumit însă cu strălucirea rapsodiilor. Timp de douăzeci și cinci de ani a lucrat la opera „Oedipe”, jucată în sfârșit la Paris în 1936, o operă în care și-a turnat toată maturitatea gândirii muzicale.
A fost și dascăl, căci l-a format pe tânărul Yehudi Menuhin, și dirijor, ridicând bagheta pe scena Ateneului Român. S-a stins la Paris în 1955, departe de casă, dar nu pentru totdeauna: din 1958, Festivalul „George Enescu” aduce la București cele mai mari orchestre ale lumii, ca numele lui să răsune an de an acasă.
De ce contează azi
Dacă mergi toamna la București, poți prinde Festivalul „George Enescu”, unul dintre cele mai importante evenimente muzicale din lume, unde cânta orchestre pe care altfel le-ai vedea doar la Viena sau Londra. Iar Ateneul Român, unde a dirijat el însuși, îți deschide ușile și azi.