Istorie medievală
Furtuna de la Dunăre: începutul drumului spre Călugăreni
În vara anului 1595, apele Dunării au început să duduie sub greutatea unei oști pe care puțini o mai văzuseră vreodată. La 9 august, marele vizir Sinan Pașa, un bătrân general călit în zeci de campanii, a poruncit trecerea fluviului cu o armată uriașă, hotărât să șteargă de pe hartă neascultarea Țării Românești.
Planul otoman nu era doar o pedeapsă, ci o transformare: Muntenia urma să devină pașalâc, iar peste satele și bisericile ei aveau să fluture steagurile Semilunii. Sinan Pașa nu venea să prade și să plece, ci să rămână, să prefacă o țară întreagă în provincie supusă.
De cealaltă parte a acestei încleștări se afla Mihai Viteazul, domnul care refuzase să îngenuncheze. Trecerea Dunării a fost scânteia care a aprins conflictul deschis, împingând cele două oști una spre cealaltă, prin mlaștinile și pădurile din sudul țării.
Drumul început în acea zi de august avea să ducă, peste câteva zile, la Călugăreni — locul unde o mână de oameni avea să înfrunte o armată covârșitoare. Nu se știa încă cine va rămâne în picioare, dar se știa că miza era însăși existența unei țări.
De ce contează azi
Localitatea Călugăreni există și azi, în județul Giurgiu, iar numele bătăliei apare în manualele tuturor elevilor români. Când auzi expresia „a-i ține piept” cuiva mai puternic, gândește-te la Mihai Viteazul, care a făcut exact asta la câțiva zeci de kilometri sud de Bucureștiul de azi.