Reforme sociale
Ziua în care rumânii au încetat să mai fie legați de glie
În vara anului 1746, în Țara Românească trăia o categorie de oameni care nu-și aparțineau: rumânii. Legați de pământul boierului, vânduți odată cu moșia, aceștia nu-și puteau părăsi satul fără voia stăpânului.
Domnitorul Constantin Mavrocordat, un ilustru reformator din familia fanariotă, își propusese să schimbe această rânduială veche. Om cu deschidere spre ideile luminate ale vremii, el înțelegea că o țară de oameni înrobiți nu poate prospera și că dependența personală măcina însăși temelia societății.
Astfel, la 5 august 1746, adunând marii boieri și fețele bisericești într-un sfat de obște, Mavrocordat a hotărât desființarea rumâniei. Prin acest așezământ, țăranii erau eliberați de dependența personală față de stăpâni, redevenind oameni liberi care își puteau răscumpăra libertatea pe un preț hotărât.
Era o măsură îndrăzneață, căci lovea direct în privilegiile boierimii, însă domnitorul a izbutit să o impună. Doi ani mai târziu, aceeași reformă avea să fie aplicată și în Moldova, unde Mavrocordat domnea de asemenea.
Deși țăranii rămâneau obligați să presteze clacă pentru folosirea pământului, legătura personală ce-i transforma în bunuri fusese ruptă. Era un pas hotărât dintr-o lume feudală spre una a oamenilor liberi.
De ce contează azi
Când spui azi că cineva e „legat de glie” sau vorbești despre „a fi propriul stăpân”, moștenești ecoul acelei lumi în care rumânii chiar nu erau liberi să plece. Reforma lui Mavrocordat e strămoașa ideii moderne că nimeni nu poate fi cumpărat odată cu o bucată de pământ — un principiu pe care astăzi îl considerăm de la sine înțeles.