Istorie contemporană
Frigul din calorifer: decretul care a stins luminile României
În 1982, în apartamentele din blocurile cenușii ale României, oamenii au început să se învețe cu intreruperea alimentarii cu curent electric si cu frigul din case. Prin Decretul Consiliului de Stat nr. 240 din 30 iulie 1982, regimul lui Nicolae Ceaușescu impunea limitarea drastică a consumului de energie electrică și termică, transformând confortul obișnuit al vieții de zi cu zi într-o resursă strict raționalizată de stat.
Decizia deschidea o epocă în care becul aprins prea mult timp devenea o vină, iar televizorul se stingea la ore fixe, fiindcă programul însuși era scurtat. În locuințe se strângeau pături, se aprindeau reșouri improvizate și se dormea îmbrăcat, în timp ce afară, pe străzi, felinarele rămâneau stinse pentru a economisi fiecare kilowatt.
Această austeritate impusă de sus nu era o măsură de câteva luni, ci începutul unei privațiuni care avea să apese pe umerii oamenilor ani la rând. Frigul din apartamente, întunericul și cozile la orice au devenit fundalul tăcut al unei nemulțumiri care creștea încet, an după an, până când, în decembrie 1989, avea să izbucnească deschis în stradă.
De ce contează azi
Când te plângi de o factură mare la căldură sau la curent, gândește-te că în anii '80 nu era vorba de preț, ci de interdicție: statul decidea când ai voie să aprinzi becul. Termostatul pe care îl reglezi azi liber în propriul apartament este, în sine, o libertate câștigată destul de recent.