Istorie națională
Moartea Întregitorului
La Castelul Pelișor din Sinaia, în ziua de 20 iulie 1927, se stingea un rege pe care destinul îl adusese pe tron aproape împotriva voinței lui. Ferdinand I, prinț german din familia de Hohenzollern-Sigmaringen, fusese chemat să domnească peste o țară pe care ajunsese s-o iubească mai mult decât propriul sânge.
Căci atunci când, în 1916, România intrase în Marele Război de partea Antantei, Ferdinand se ridicase împotriva rudelor sale germane, alegând poporul căruia îi jurase credință. Pentru acest gest, familia imperială îl ștersese din ordinele dinastice, iar el rămăsese, în ochii lumii, „regele trădător” — dar, în ochii românilor, Întregitorul.
Sub domnia sa, din suferința tranșeelor și din refugiul de la Iași, se născuse România Mare, prin unirea Basarabiei, Bucovinei și Transilvaniei într-un singur trup de țară. Iar la Alba Iulia, în 1922, fusese încoronat rege al tuturor românilor.
Acum, cancerul îl răpunea încet, iar succesiunea rămânea învăluită în dramă familială: fiul său, Carol, renunțase la tron, astfel încât coroana avea să treacă peste el, la un copil de nici șase ani — nepotul Mihai. O Regență urma să vegheze asupra tronului până când băiatul avea să crească destul.
De ce contează azi
Castelul Pelișor din Sinaia, unde a murit Ferdinand, poate fi vizitat și azi — camerele regale au rămas aproape neatinse. Iar harta României în care trăiești acum, cu Transilvania și Bucovina, este exact cea desenată sub domnia lui.