Cultură
Cap de bour: prima marcă poștală a românilor
La Iași, în vara anului 1858, tiparnițele Principatului Moldovei scoteau la lumină ceva cu totul nou pentru locuitorii acelor vremuri: primele mărci poștale românești. Ele purtau chipul stilizat al unui cap de bour — de fapt un zimbru, străvechea stemă a Moldovei — încadrat de valorile de 27, 54, 81 și 108 parale.
Desenul, executat cu mijloacele modeste ale epocii, avea o simplitate aspră care astăzi le sporește farmecul. La 22 iulie, după calendarul vechi, ori 3 august pe stil nou, aceste timbre au intrat efectiv în circulație, îngăduind pentru întâia oară moldovenilor să trimită scrisori lipind o mică bucată de hârtie, așa cum se obișnuia deja în Occident.
Pe atunci nimeni nu bănuia că acele foi tipărite în tiraje mici aveau să devină, peste veacuri, printre cele mai râvnite și mai scumpe obiecte de colecție din lume. Fiecare exemplar rămas până azi este numărat și cunoscut de filateliști, iar apariția vreunuia la licitație stârnește o adevărată furtună.
Recunoscându-le însemnătatea, statul român a hotărât din 2024 ca ziua de 15 iulie să fie consacrată prin lege drept Ziua Mărcii Poștale Românești — o recunoaștere târzie a unei mici capodopere născute la Iași.
De ce contează azi
De fiecare dată când lipești un timbru pe o carte poștală sau vezi ștampila Poștei Române, ești parte dintr-o tradiție începută la Iași în 1858. Iar dacă treci pe 15 iulie prin fața unui oficiu poștal, e Ziua Mărcii Poștale Românești — o sărbătoare a acelui prim „cap de bour”.