Istorie medievală și modernă
Cantemir și pariul pierdut de pe Prut
În vara anului 1711, pe malurile Prutului, Dimitrie Cantemir făcuse cel mai riscant pariu al vieții sale. Legase soarta Moldovei de cea a țarului Petru cel Mare, crezând că armata rusă va rupe lanțul dependenței față de Poartă.
Însă la Stănilești, oastea lui Petru s-a trezit încercuită de otomani, cu proviziile pe sfârșite și cu drumul spre casă tăiat. La 12 iulie, stil vechi, țarul a fost nevoit să încheie pacea, iar visul de eliberare s-a spulberat în praful câmpiei.
Pentru Cantemir, prețul înfrângerii era capul. Ascuns, se spune, chiar în trăsura țarului, domnul Moldovei a apucat drumul exilului, lăsând în urmă tronul și o țară pe care nu avea s-o mai vadă niciodată.
Dar acolo, în Rusia, cel care pierduse o domnie a câștigat nemurirea. Departe de intrigile Porții, Cantemir și-a continuat opera de cărturar, iar prin „Descrierea Moldovei” a făcut cunoscută Europei o țară pe care puțini o știau.
Astfel, omul care își pierduse patria i-a dăruit, prin condei, chipul cel mai limpede pe care istoria avea să-l păstreze despre ea.
De ce contează azi
„Descrierea Moldovei” a lui Cantemir se studiază și azi în școli, iar chipul lui apare pe bancnote și în numele unei universități din Chișinău. Când citești despre satele, obiceiurile și hotarele vechii Moldove, privești lumea prin ochii unui domn exilat care a transformat înfrângerea în cea mai durabilă mărturie a țării sale.