Cultură
Trei voci, o singură zi
Se întâmplă rar ca o singură zi de calendar să adune trei destine atât de asemănătoare și totuși atât de diferite. Margareta Pâslaru, Angela Similea și Mirabela Dauer s-au născut la doar câțiva ani distanță, iar împreună aveau să scrie povestea muzicii ușoare românești din epoca ei de aur.
Pâslaru a deschis drumul la începutul anilor '60, când „Chemarea mării", compusă anume pentru ea de George Grigoriu, a spart recordul de vânzări la Electrecord cu 26.000 de exemplare. Vocea ei gravă a inspirat peste șaizeci și cinci de compozitori, iar ea a devenit prima artistă totală a genului — cântăreață, compozitoare și actriță — până când, la finalul anilor '70, a plecat în Statele Unite.
Golul lăsat de ea a fost umplut de celelalte două. Angela Similea, laureată cu Cerbul de Argint la Brașov în 1970, a devenit „Doamna șlagărelor", reperul absolut al baladei romantice, prin colaborările cu Cristinoiu, Dragomir și Țeicu.
Mirabela Dauer a adus a treia culoare, pornită din rock alături de Roșu și Negru și socotită de critici cea mai bună voce feminină a popului românesc.
Astfel s-a format triunghiul vocal în jurul căruia s-a construit repertoriul românesc între 1960 și 1990.
De ce contează azi
Melodiile lor încă se aud la radio, la petreceri și în reluările TV — „Chemarea mării" sau baladele Angelei Similea fac parte din memoria sonoră a familiilor românești. Data viitoare când un părinte sau bunic fredonează un șlagăr vechi, e foarte probabil să fie una dintre aceste trei voci.