Educație
Ziua în care Bucureștiul a căpătat o Universitate
În vara anului 1864, când Principatele Unite abia își găseau glasul ca stat modern, domnitorul Alexandru Ioan Cuza a pus condeiul pe un document ce avea să schimbe fața Bucureștiului. La 4 iulie pe stil vechi, ori 16 iulie după calendarul de azi, el a emis decretul prin care lua ființă Universitatea din București.
Gestul nu era doar administrativ, ci profund vizionar, fiindcă venea într-o vreme în care Cuza, alături de sfetnicii săi reformatori, încerca să așeze țara pe temelii europene. A reuni sub același acoperiș facultățile de Drept, de Științe și de Litere însemna a crea un far al învățăturii, un loc unde tinerii aveau să deprindă legile, cifrele și cuvintele care aveau să construiască România de mâine.
În fruntea noii instituții a fost așezat juristul Gheorghe Costaforu, cel dintâi rector, un om al legii chemat să vegheze peste primii pași ai școlii înalte. De atunci, generație după generație, sălile ei au răsunat de dezbateri, de lecții și de idei care aveau să modeleze cultura și statul român.
Astfel, dintr-un simplu decret domnesc s-a născut una dintre cele mai vechi și mai prestigioase instituții de învățământ ale țării, care își continuă și azi menirea, la peste un secol și jumătate de la acel iulie hotărâtor.
De ce contează azi
Dacă treci prin centrul Bucureștiului și vezi clădirea impunătoare a Universității din Piața Universității, privești moștenirea directă a acelui decret din 1864. Zeci de mii de studenți încă îi calcă pragul astăzi, iar diplomele lor pornesc dintr-o semnătură pusă de un domnitor acum peste 160 de ani.