Personalități
Nicolae Bălcescu: revoluționarul care a murit departe de casă
Pe 29 iunie 1819 se năștea, la București, un copil care avea să viseze la o țară mai dreaptă.
Nicolae Bălcescu a crescut într-o lume în care țăranii erau legați de pământ, iar boierii dețineau totul.
A devenit istoric și scriitor, dar mai ales un om de acțiune. În 1848, când suflul revoluției a străbătut Europa, el a fost printre liderii mișcării din Țara Românească.
Cerea emancipare socială pentru țărani și unirea românilor într-un singur neam.
Revoluția a fost înfrântă, iar Bălcescu a luat drumul exilului. A scris atunci „Românii supt Mihai-Voievod Viteazul”, o operă în care căuta în trecut argumente pentru unitatea de mâine.
Bolnav de tuberculoză, sărac și departe de țară, s-a stins la Palermo, în 1852, la doar 33 de ani.
Nu a apucat să vadă Unirea de la 1859 ori România modernă. Dar ideile pentru care a luptat aveau să prindă viață după moartea lui.
De ce contează azi
Aproape fiecare oraș din România are o stradă, o școală sau o statuie „Nicolae Bălcescu” — inclusiv bulevardul din centrul Bucureștiului. Data viitoare când treci pe acolo, amintește-ți că numele aparține unui om care a murit la 33 de ani, departe de casă, pentru ideea de a trăi într-o țară unită și mai dreaptă.