Holocaust
Iași, iunie 1941: orașul care și-a ucis vecinii
Pe 27 iunie 1941, Iașul fierbea de zvonuri și frică. România intrase în război de câteva zile, iar autoritățile căutau un vinovat.
S-a răspândit minciuna că evreii ar fi semnalizat avioanelor sovietice. A fost de ajuns.
În doar trei zile, vecini, soldați și polițiști s-au întors împotriva familiilor evreiești din oraș. Oameni au fost scoși din case și împușcați pe străzi.
Mulți au fost aduși în curtea Chesturii, unde au murit cu miile.
Apoi au urmat „trenurile morții”: mii de evrei au fost înghesuiți în vagoane de marfă închise ermetic, fără apă, fără aer, sub soarele verii.
Trenurile au fost plimbate zile întregi, fără destinație. Cei dinăuntru au murit de sete și sufocare.
Bilanțul: peste 13.000 de victime, orchestrate sub regimul lui Ion Antonescu.
Supraviețuitori precum Leonard Zaiceascu au purtat toată viața amintirea acelor zile, ca mărturie împotriva uitării.
De ce contează azi
La Iași există astăzi monumente și plăci comemorative dedicate victimelor pogromului, iar Sinagoga Mare este una dintre cele mai vechi din România. Trecând pe lângă ele, mergi exact pe străzile pe care s-a întâmplat tragedia — o invitație tăcută să nu uiți cine erau vecinii care au dispărut.