Identitate națională
Ziua în care tricolorul a primit un nume
În vara lui 1848, Țara Românească fierbea de idei noi.
Guvernul revoluționar provizoriu, plin de tineri visători și de speranțe aprinse, a emis primul său decret.
Prin acel document, steagul național devenea oficial tricolorul: roșu, galben și albastru.
Nu erau simple culori. Pe ele scria deviza revoluției: „Dreptate, Frăție”.
Era un legământ pus în pânză, o promisiune fluturată în vânt pentru o țară care abia își descoperea conștiința de sine.
Pentru revoluționarii pașoptiști, steagul nu era un obiect, ci un manifest viu al unei națiuni care voia să se nască.
Momentul a rămas un reper în afirmarea identității românești.
Un secol și jumătate mai târziu, în 1998, statul român a hotărât prin lege ca această zi, 26 iunie, să fie sărbătorită drept Ziua Tricolorului.
De atunci, în fiecare an, se organizează ceremonii publice în amintirea acelui prim decret.
Așa, două cuvinte scrise pe trei culori au traversat timpul până la noi.
De ce contează azi
Tricolorul pe care îl vezi pe clădiri publice, pe stadioane sau în zilele de sărbătoare are rădăcinile exact în acel decret din 1848. Pe 26 iunie, când vezi ceremoniile de Ziua Tricolorului, știi acum că sărbătorești o promisiune de acum aproape două secole: „Dreptate, Frăție”.