Istorie interbelică
Noaptea în care s-a aprins o flacără întunecată
În noaptea de 24 iunie 1927, la Iași, Corneliu Zelea Codreanu adună câțiva tineri în jurul unei icoane a Arhanghelului Mihail.
Acolo, sub privirea sfântului războinic, ei depun un jurământ și înființează Legiunea „Arhanghelul Mihail”.
Nu era un partid obișnuit. Codreanu amesteca naționalismul extrem cu o mistică religioasă tulburătoare și cu ură față de evrei.
Legiunea promitea „omul nou”, purificarea țării — dar metoda ei reală era violența politică, asasinatul și frica.
În anii următori, mișcarea — cunoscută și ca Garda de Fier — a crescut, atrăgând tineri dezamăgiți de sărăcie și de politicienii corupți.
Fascinația cu moartea și sacrificiul a transformat-o într-o forță distrugătoare.
Drumul început în acea cameră din Iași a culminat tragic în ianuarie 1941, cu rebeliunea legionară și pogromul de la București, unde sute de evrei au fost uciși cu o cruzime cumplită.
O flacără aprinsă în numele unui sfânt a sfârșit prin a lumina unele dintre cele mai întunecate pagini ale istoriei românești.
De ce contează azi
Pogromul de la București din 1941 nu e doar o pagină de manual: la Iași și București există astăzi memoriale și sinagogi care păstrează amintirea victimelor, iar Institutul „Elie Wiesel” cercetează această perioadă. Când auzi astăzi discursuri care amestecă naționalismul cu ura față de un grup, recunoști tiparul care a pornit într-o cameră din Iași în 1927.