Istorie modernă
Islaz: ziua în care un sat a strigat libertate
Pe 9 iunie 1848, după calendarul vechi, satul Islaz se umple de lume. Pe malul Oltului, în fața mulțimii, se citește un document care va aprinde Țara Românească.
E Proclamația de la Islaz, programul Revoluției de la 1848. Cuvintele răsună peste capetele țăranilor adunați să asculte ce li se promite.
Egalitate politică. Desființarea privilegiilor boierești. Responsabilitate ministerială și libertatea tiparului — idei care păreau imposibile cu o zi înainte.
Documentul cere împroprietărirea țăranilor prin despăgubire. Și, într-un gest rar pentru acea epocă, cere emanciparea romilor din robie.
Acolo, la Islaz, se naște nucleul guvernului provizoriu revoluționar. Câțiva oameni hotărâți își asumă conducerea unei țări întregi.
Proclamația nu e doar o listă de revendicări. E o declarație că poporul are dreptul să-și hotărască soarta.
Va fi un vis scurt, înecat curând în represiune. Dar ideile rostite pe malul Oltului nu vor mai putea fi uitate.
De ce contează azi
Multe dintre drepturile pe care le iei azi de la sine — libertatea presei, responsabilitatea miniștrilor, egalitatea în fața legii — au fost rostite cu voce tare la Islaz. Comuna Islaz, din județul Teleorman, există și azi și păstrează memoria acelei zile; iar 1848 a rămas reperul de la care pornește statul modern românesc.