Cultură
15 iunie 1889: Ultima zi a luceafărului
Era 15 iunie 1889. La București, într-un sanatoriu, se stingea un om de doar 39 de ani.
Numele lui: Mihai Eminescu. Pentru contemporani, un poet, un gazetar, un spirit chinuit de boală în ultimii ani.
Pentru noi, de azi, una dintre figurile centrale ale literaturii române — vocea care a dat limbii noastre o muzicalitate nouă.
A fost condus pe ultimul drum la Cimitirul Bellu, acolo unde mormântul lui rămâne și astăzi un loc de pelerinaj.
De atunci, fiecare 15 iunie poartă cu el ecoul acestei pierderi. Este ziua în care țara își amintește de el.
Dar aici e o răsturnare pe care mulți o încurcă: Ziua Culturii Naționale nu se ține pe 15 iunie, ziua morții, ci pe 15 ianuarie — ziua în care s-a născut.
Așa s-a hotărât ca un sfârșit să fie comemorare, iar un început să fie sărbătoare.
Două date, șase luni distanță, un singur om care leagă cultura unei națiuni de propria lui biografie.
De ce contează azi
Dacă treci vreodată prin Cimitirul Bellu din București, îi poți vedea mormântul — un loc real, vizitabil. Iar pe 15 ianuarie, când școlile și instituțiile marchează Ziua Culturii Naționale, sărbătorești de fapt ziua de naștere a omului care a murit pe 15 iunie. Două date pe care acum nu le mai confunzi.