Istorie recentă
14 iunie 1990: Mineriada care a sfâșiat Bucureștiul
E dimineața zilei de 14 iunie 1990. Minerii coboară din trenuri în București, înarmați cu bâte și cu o furie pe care cineva o aprinsese deja.
Ținta lor: Piața Universității, locul unde studenți și intelectuali protestau de săptămâni întregi.
Nu se opresc aici. Lovesc sediile PNȚCD și PNL, partide ale opoziției, ca și cum democrația abia născută ar fi fost dușmanul.
Intră în redacții ale presei independente. Vocile care întrebau și criticau sunt reduse la tăcere prin violență.
Pe străzi, oameni sunt vânați după înfățișare: dacă păreai student sau intelectual, deveneai pradă.
Sunt agresați protestatari, jurnaliști, profesori, dar și trecători nevinovați, prinși din întâmplare în mijlocul măcelului.
Bilanțul rămâne și azi disputat: raportările oficiale vorbesc despre morți și sute, poate peste o mie, de răniți.
Dosarele judiciare aveau să se târască decenii la rând, fără ca rănile orașului să se închidă cu adevărat.
A fost ziua în care brutalitatea a luat locul dialogului, iar capitala unei țări tocmai ieșite din dictatură s-a privit în oglindă, îngrozită.
De ce contează azi
Treci probabil des prin Piața Universității — kilometrul zero al Bucureștiului, cu placa „Zonă liberă de neocomunism”. Acolo unde azi te oprești la o cafea sau la o întâlnire, în 1990 oamenii erau vânați pentru ideile lor. Procesele Mineriadei au continuat în instanțele românești până aproape de zilele noastre, dovadă că trecutul recent încă ne însoțește.